Pentru topit se alege unt presat. Sa nu fie zeros. Se pune intr-o cratita sau intr-o oala pe masina, la foc potrivit. Se pazeste de aproape, deoarece untul da foarte usor in foc. Dupa ce s-a topit, fara sa fiarba, se da la o parte la rece, iar dupa ce s-a intarit, se curata spuma de deasupra, iar untul sleit se scoate cu o lingura in alt vas, cu grija sa nu se ia din zerul depus la fund. Se pune oala cu untul sleit din nou la foc moale sa se topeasca dandu-se cu totul la o parte dupa cateva clocote. Se strecoara si se pune fierbinte in sticle sau in borcane de sticla, care se infasoara intr-o carpa uda ca sa nu plesneasca. Untul topit si pus in borcane sau in sticle trebuie sa fie limpede ca uleiul, fara urma de zer, care ar provoca cu timpul rancezirea.
Spuma luata si zerul ramas se pun din nou la foc sa dea cateva clocote, apoi se scurge cat se poate untul din ele. Untul se pastreaza bine in sticle sau in borcane de sticla. Borcanele se leaga cu hartie pergament si se pastreaza la loc uscat. Zerul ramas poate fi intrebuintat, in loc de smantana, la pregatirea unor feluri de legume ca: praz cu smantana, cartofi cu smantana etc.
