Se poate topi pentru pastrat, atat slanina din afara, cat si osanza dinauntrul porcului. Slanina se curata bine de pe sorici, inlaturand si bucatile de carne pe care le-ar mai avea. Atat slanina, cat si osanza se spala, se taie bucati si se pun intr-un vas incapator sa stea doua ore cu apa rece. La pivnita sau in alt loc racoros se pot lasa si pana a doua zi. Se scot apoi din apa si se taie foarte marunt sau se dau prin masina de tocat carne si se pun intr-o cratita sau intr-o oala pe foc sa se topeasca. Focul nu trebuie sa fie prea mare, ca sa nu se prajeasca untura, si din timp in timp, trebuie amestecate, ca sa nu se prinda pe fund. Dupa ce au fiert, untura topita se ia cu lingura mare de supa si se strecoara intr-alt vas, care se afla pe marginea masinii. Cand toata untura este bine topita si scursa, se mai lasa catva timp la cald sa se limpezeasca de ramasitele de jumari care au trecut prin strecuratoare si dupa ce s-a limpezit bine, se toarna, tot prin sita, peste care se pune insa o bucata de panza, in borcanele sau in cutiile de tabla in care va fi pastrata. Nu se pune de la inceput direct in borcane, deoarece faramaturile de jumari care se depun la fund rancezesc cu timpul, dand unturii un gust neplacut. Untura racita trebuie sa fie alba ca zapada. Jumarile ramase de la topit se sareaza putin, se pun de asemenea in borcan si la loc rece si uscat, unde se pot pastra catva timp. Se pot adauga la carnea de tocatura pentru sarmale, chiftele etc.
Untura se pastreaza bine in loc racoros si uscat, in vase smaltuite sau in cutii de tabla cu capac perforat, de asemenea in borcane legate cu hartie pergament, intepata in mai multe locuri cu un ac. Niciodata nu trebuie sa se toarne untura fierbinte peste alta deja racita si sleita, doarece se produce sigur rancezirea unturii.
